Este o descoperire arheologică fără precedent. Una dintre canoe este chiar mai veche decât piramidele egiptene.Ceea ce a început cu descoperirea unei singure canoe în 2021 a devenit una dintre cele mai importante descoperiri arheologice din Midwestul SUA. Un grup de arheologi de la Societatea Istorică din Wisconsin, în colaborare cu reprezentanți ai poporului Ho-Chunk (un mare grup de popoare indigene din zona Marilor Lacuri) și Universitatea Wisconsin din Madison, a descoperit până în prezent 16 canoe scufundate pe fundul lacului Mendota, în apropiere de Madison.
Cuprins
Potrivit arheologilor, acest loc funcționa ca un vechi „sistem de transport comun”, ceea ce înseamnă că, la fel cum astăzi bicicletele electrice sunt foarte răspândite în unele orașe, canoele erau folosite în același mod de diferite comunități indigene.
Canoele popoarelor indigene: mai vechi decât piramidele din Giza
Experții presupun că acest depozit pentru canoe era răspândit de-a lungul rutelor de călătorie ale acestora, iar canoele erau folosite în mod repetat pe o perioadă lungă de timp. Analiza cu radiocarbon a arătat că cea mai veche canoe din grup are o vechime de aproximativ 5200 de ani, adică a fost construită în jurul anului 3200 î.Hr. , înainte de ridicarea faimoaselor piramide egiptene și de inventarea scrierii în Mesopotamia. Această descoperire face ca această canoe să fie cea mai veche dintre cele găsite vreodată în zona Marilor Lacuri și a treia ca vechime din toată America de Nord.
Vârsta celorlalte bărci găsite de arheologii marini variază între 4500 și 1200 de ani. Cea mai recentă dintre ele datează din aproximativ 1300 e.n., ceea ce confirmă ipoteza că astfel de locuri de popas ale strămoșilor au fost utilizate în mod continuu de-a lungul a mii de ani. Canoele se aflau în apropierea vechilor poteci ale popoarelor indigene, iar concentrarea lor în două zone separate ale lacului indică existența unei rețele complexe de transport, care permitea accesul la alte așezări, la resurse naturale, cum ar fi peștele, sau la locuri de ceremonii, cum ar fi lacul Wingra.
Din ce sunt făcute canoele?
Materialul utilizat pentru construirea multora dintre aceste canoe — stejar roșu și alb — a surprins cercetătorii, deoarece acest tip de lemn nu este utilizat de obicei pentru construirea de bărci din cauza higroscopicității ridicate. Cu toate acestea, analizele arată că constructorii au ales copaci expuși la mediul înconjurător sau la deteriorări, ceea ce a dus la formarea de structuri interne care împiedică pătrunderea apei și fac lemnul mai rezistent la umiditate și putrezire. Această descoperire schimbă fără îndoială percepția noastră asupra tehnologiilor preistorice ale popoarelor indigene.
Populațiile indigene îngropau intenționat canoele în ape puțin adânci, acoperindu-le cu sedimente, crengi și pietre. Acest lucru împiedica uscarea lor în timpul iernii și deteriorarea cauzată de gheață. Primăvara, când se întorceau în aceste locuri, călătorii care aveau nevoie de acest mijloc de transport trebuiau pur și simplu să le dezgroape, să scurgă apa, să se urce în canoe și să vâslească. Canoele nu au ajuns întâmplător pe fundul lacului. Deși în prezent adâncimea lacului este de aproximativ 25 de metri, în trecut aceasta putea fi de doar 1,2 metri (acolo unde au fost găsite canoele).
Datorită acestei metode unice de conservare, canoele s-au păstrat de-a lungul a mii de ani, reprezentând o pagină importantă din cunoștințele strămoșilor, accesibilă astăzi cercetătorilor.
Spiritualitate și viitor
Pe lângă scopul lor practic, canoele aveau și o semnificație simbolică. Pentru poporul Ho-Chank, ele servesc ca o amintire tangibilă a legăturii lor ancestrale cu această țară.
Datorită unei subvenții de peste 100.000 de dolari americani din partea programului „Salvați comorile Americii” al Ministerului Afacerilor Interne, arheologii vor continua să exploreze acest lac și alte lacuri în căutarea de noi canoe (ei cred că ar putea fi mii), iar între timp, canoele găsite – două până acum – vor fi mutate la Universitatea Texas A&M pentru a fi conservate cu ajutorul polietilenglicolului (un stabilizator al lemnului), iar una dintre ele va fi expusă în viitorul Centru Istoric din Wisconsin, a cărui deschidere este planificată pentru 2027.