Cercetările arată că piramidele egiptene au fost construite folosind tehnologii mai avansate decât se credea anterior.
Mărețele piramide egiptene au fost timp de secole o sursă inepuizabilă de minuni și mistere. Cu toate acestea, cercetări recente au dezvăluit detalii uimitoare despre construcția lor și au subliniat utilizarea ingenioasă a apei în acest proces.
O cercetare inovatoare sugerează că cel puțin una dintre aceste construcții monumentale a fost ridicată folosind tehnologii mult mai avansate decât se credea anterior. Studiul, publicat pe 5 august în revista PLOS ONE , susține că faimoasa piramidă în trepte a lui Djoser, veche de 4500 de ani, a fost construită cu ajutorul unui sistem hidraulic revoluționar.
Până de curând, teoria dominantă era că piramida a fost construită cu ajutorul unui sistem de rampe și pârghii. Cu toate acestea, ultima analiză efectuată de Xavier Landro de la Institutul Paleotehnic CEA din Franța sugerează că vechii egipteni au folosit canalele de apă din apropiere pentru a acționa mecanismele de ridicare. Conform acestui studiu, apa era alimentată în două puțuri situate în interiorul piramidei, care acționau un sistem de flotoare, permițând ridicarea și coborârea blocurilor grele de piatră necesare pentru construirea structurii.
Această descoperire ne face să ne regândim înțelegerea ingineriei din Egiptul Antic și subliniază capacitatea acestuia de a folosi resursele naturale în moduri neobișnuite.
„Vechii egipteni sunt renumiți pentru utilizarea inovatoare și magistrală a hidraulicii, folosind canale atât pentru irigații, cât și pentru transportul blocurilor uriașe de piatră pe barje”, notează cercetătorii. „Această cercetare deschide o nouă direcție de cercetare: utilizarea potențială a energiei hidraulice în construcția impresionantelor structuri ridicate de faraoni”.
Piramida în trepte din Sakkara, construită probabil în jurul anului 2680 î.Hr. ca parte a complexului funerar al faraonului Djoser din dinastia a III-a, rămâne până în prezent subiectul unor controverse cu privire la metodele exacte de construcție. În ciuda numeroaselor teorii avansate, tehnica reală folosită de vechii egipteni rămâne învăluită în mister.
Landro și echipa sa susțin că o construcție situată în apropiere și inexplicabilă până acum, cunoscută sub numele de zidul Gisir el-Mudir, era de fapt un „baraj de reglare” utilizat pentru reținerea apei și a sedimentelor.
Mai mult, ei presupun că o serie de compartimente săpate în pământ chiar în fața piramidei ar fi putut servi ca sistem de filtrare a apei. Acest sistem permitea sedimentelor să se depună pe măsură ce apa curgea prin fiecare compartiment succesiv.
De aici, ajungând în canalele piramidei, apa sub presiune ridica blocurile de construcție la nivelurile superioare ale structurii prin canalul interior, într-un proces cunoscut sub numele de construcție „vulcanică”.
Cu toate acestea, deși autorii susțin că „arhitectura internă a piramidei în trepte corespunde unui dispozitiv hidraulic de ridicare nedocumentat anterior”, ei recunosc că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a confirma această teorie.
Acum, ei încearcă să determine cum ar fi putut curge apa prin canale și câtă apă era disponibilă în împrejurimi cu mii de ani în urmă.
Cu toate acestea, ei recunosc că, deși pentru a facilita construcția piramidei ar fi putut fi utilizate și alte structuri, cum ar fi rampele, sistemul hidraulic de ridicare ar fi putut completa procesul, dacă ar fi permis accesul la apă.
Ei subliniază că cercetările lor, efectuate în colaborare cu „mai multe laboratoare naționale”, au dus la descoperirea unui baraj, a unei stații de epurare a apei și a unui elevator hidraulic, care au avut o importanță crucială pentru construirea piramidei în trepte de la Saqqara.