Cercetările arată că piramidele egiptene au fost construite folosind tehnologii mai avansate decât se credea anterior.
Majestuoasele piramide egiptene au fost de-a lungul secolelor o sursă inepuizabilă de minuni și mistere, dar cercetările recente au dezvăluit detalii uimitoare despre construcția lor și au subliniat utilizarea ingenioasă a apei în acest proces.
O cercetare inovatoare arată că cel puțin una dintre aceste construcții monumentale a fost construită folosind tehnologii mult mai avansate decât se credea anterior. Studiul, publicat pe 5 august în revista PLOS ONE, susține că faimoasa piramidă în trepte a lui Djoser, veche de 4500 de ani, a fost construită folosind un sistem hidraulic revoluționar.
Până de curând, teoria predominantă era că piramida a fost construită cu ajutorul rampelor și pârghiilor. Cu toate acestea, ultima analiză efectuată de Xavier Landro de la Institutul Paleotehnic CEA din Finlanda sugerează că vechii egipteni foloseau canalele de apă din apropiere pentru a controla mecanismele de ridicare. Conform studiului, apa era alimentată în două puțuri din interiorul piramidei, ceea ce activa un sistem de flotoare care permitea ridicarea și coborârea blocurilor grele de piatră necesare pentru construcția clădirii.
Această descoperire schimbă percepția noastră asupra măiestriei inginerești a Egiptului Antic și subliniază capacitatea acestuia de a utiliza resursele naturale într-un mod neobișnuit.
„Vechii egipteni sunt cunoscuți pentru utilizarea inovatoare și ingenioasă a hidraulicii, folosind canale atât pentru irigare, cât și pentru transportul pietrelor uriașe pe barje”, notează cercetătorii. „Această cercetare deschide o nouă direcție de studiu: utilizarea potențială a energiei hidraulice în construcția impresionantelor structuri ridicate de faraoni”.
Piramida în trepte din Saqqara, construită în jurul anului 2680 î.Hr. ca parte a mormântului faraonului din dinastia a treia, Djoser, încă suscită controverse cu privire la metodele exacte de construcție. În ciuda numeroaselor teorii, tehnologia exactă utilizată de vechii egipteni rămâne un mister.
Landro și echipa sa susțin că o structură situată în apropiere și inexplicabilă până acum, cunoscută sub numele de barajul Gizir el-Mudir, era de fapt un „baraj de reglare” utilizat pentru reținerea apei și a sedimentelor.
Ei presupun, de asemenea, că o serie de camere săpate în pământ în fața piramidei ar fi putut servi ca sistem de filtrare a apei, permițând sedimentelor să se depună pe măsură ce apa curgea prin fiecare cameră succesivă.
De aici, apa era dirijată către canalele piramidei, unde, sub presiune, blocurile de construcție erau ridicate pe canalul interior către etajele superioare ale structurii, într-un proces cunoscut sub numele de construcție „vulcanică”.
Deși autorii susțin că „arhitectura internă a piramidei în trepte corespunde unui dispozitiv hidraulic de ridicare nedocumentat anterior”, ei recunosc că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a confirma această teorie.
Acum, ei încearcă să afle cum putea curge apa prin canale și câtă apă era disponibilă în această zonă cu mii de ani în urmă.
Cu toate acestea, ei recunosc că, deși construcția piramidei ar fi putut fi facilitată de alte structuri, cum ar fi rampele, sistemul hidraulic de ridicare ar fi putut completa procesul, dacă disponibilitatea apei ar fi permis acest lucru.
Ei subliniază că cercetările lor, efectuate în colaborare cu „mai multe laboratoare naționale”, au dus la descoperirea unui baraj, a unei stații de epurare a apei și a unui dispozitiv hidraulic de ridicare, care au jucat un rol cheie în construcția piramidei în trepte din Sakkara.
Ei concluzionează: „Această lucrare deschide o nouă direcție de cercetare pentru comunitatea științifică: utilizarea energiei hidraulice în construcția piramidelor egiptene”.